2008.08.11 Futuro fuit

A fost odată, ca niciodată, o lume a vârcolacilor,
Când hoinăreau peste ţinuturi, zi şi noapte,
Fără să ştie că Pământul nu era doar al lor;
Dar deodată, când bestiile toate vorbeau de pace doar în şoapte,
Veni mult aşteptata vreme de după neguri,
Când ei ştiau c-or să-şi atingă vechile ţeluri
Şi când al fiarelor uitat şi sumbru tron
Era până pe-atunci doar un mister, un simplu zvon.

Astfel regele Lup il detronă pe mândrul Leu,
Simţì făpturile supuse ca de-un zeu,
Iar cu-ochii săi cei ageri săgetând de pe castel,
Privea in jos peste munţi, dealuri şi câmpii fiinţe fel-de-fel:
Păsări plutind ingenuu, pure şi diurne,
Vârcolaci gata pentru prăzile nocturne
Şi Polimorfii – cei ce dormeau noaptea şi ziua asudau
Pentru-ale lor odrasle şi al lor trai şi zilnic prosperau.

Bătrânii zic din moşi-strămoşi că-ntre un Polimorf şi-un vârcolac
Greu ai să vezi iubire şi rar se întâmplă să-şi facă pe plac.
Dar într-una din zile, după ce vechiul Horus asfinţise,
Lăsată noaptea – un iubitor de ziuă şi lumină neamul şi-l compromise,
Pe loc el fu răpus, străpuns şi prins în mreje cupidine
Şi-aşa urma ca metamorfica plăcut să-l învenine.
Mirat fu când simţì c-ale ei şarmuri ebenine
Aveau ca să-i aducă simţiri străine, nopţi divine.

„Mirare” fu cuvântul ce-ntr-ale sale tâmple avea gândirea-i ca să-ngâne;
Mirare, -inacceptare şi nelinişti – când el află` cât de greu rezona al fetei nume,
Când tot în mintea sa se spulberau fantasme şi visări prea june;
Zile ca milenii se târau prin conştiinţa-i ce cânta în strune
Acest nou nume rezonant, decepţionant, ce voià să-ncunune
Zilele de Eros, clipele de Bacchus, orele de Cupid,
Ca să-i răsune!
Iar fire-labirinturi, ebenine voiau ca să domine
Părul de raze c-al lui Horus încoronat; se luptau zile
Cu nopţi divine...
Ce păreau să se termine atunci când Bacchus n-ar mai fi fost,
Iar Eros n-ar fi avut niciun rost,
Şi Venus ar fi fost relicvă.


11 august 2008 (1:20 AM)